BNR a redus prognoza pentru inflaţie în 2011 şi 2012 la 3,3%, respectiv 3%

Banca Naţională a României (BNR) a revizuit în scădere prognoza de inflaţie pentru finalul acestui an de la 4,6% la 3,3%, iar proiecţia pentru anul viitor a fost redusă de la 3,5% la 3%, a anunţat luni guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.
"Spunem două lucruri, până spre primăvara anului viitor va continua căderea preţurilor, a IPC, pentru că efectul de bază continuă. S-ar putea ca prin martie să fie în jur de 2% sau chiar mai puţin, apoi tot efectul de bază ne va împinge mai în sus spre vară. Nu vedem în vară scăderi de preţuri alimentare, ne menţinem conservatori. Avem amplitudini extrem de mari în acestă perioadă, de 2%. Pentru că în această perioadă am avut o scădere medie de 0,2%, efectul de bază va duce inflaţia de la 2%, sub 2%, spre 3,5-3,6% în toamnă. S-ar putea să avem în primăvară o rată a inflaţiei sub media UE", a afirmat Isărescu.
         Preţurile de consum au scăzut în septembrie pentru a patra lună consecutiv, pe fondul ieftinirii alimentelor, astfel că inflaţia anuală a coborât la 3,45%, nivelul minim de după 1990, şi a intrat în intervalul ţintit de BNR pentru acest an.
         Banca centrală ţinteşte pentru acest an o inflaţie de 2-4%.
         Economistul şef al BNR, Valentin Lazea, afirma în luna septembrie că România are şansă istorică de a reduce inflaţia la niveluri de sub 3% în următorii ani, scenariu posibil dacă politica monetară a băncii centrale va fi sprijinită "în mod ferm" de politicile fiscale şi salariale.

Marea Britanie a avut în octombrie cea mai mare inflaţie din UE; România a fost aproape de medie

         Dispariţia impactului majorării TVA din iulie 2010 asupra ratei anuale a inflaţiei a împins România către jumătatea clasamentului UE după indicele preţurilor de consum, după o perioadă îndelungată pe primele locuri din Europa, iar prima poziţie a fost ocupată în octombrie de Marea Britanie.

         Inflaţia din zona euro a stagnat în octombrie la 3%, iar creşterea preţurilor înregistrată luna trecută la nivelul UE este de 3,4%, faţă de 3,3% în septembrie, potrivit datelor prezentate miercuri de Eurostat.

         Cu o inflaţie de 3,6% în octombrie, România este pe poziţia a 12-a în UE, după ce indicatorul a atins în septembrie 3,45%, cel mai redus nivel după 1989.

         Ratele anuale ale inflaţiei din ultimele trei luni s-au plasat la niveluri scăzute, după dispariţia efectului majorării TVA dela 19% la 24% la jumătatea anului trecut.

         Cea mai ridicată rată anuală a inflaţiei înregistrată în octombrie în UE vine din Marea Britanie (5%), urmată de Estonia (4,7%) şi Slovacia (4,6%).

         Preţurile au crescut cel mai puţin în Suedia (1,1%), Irlanda (1,5%) şi Malta (2,4%).

Inflaţia percepută

Potrivit sondajelor de opinie efectuate în rândul consumatorilor, populaţia are adeseori sentimentul că inflaţia este mai mare decât o arată indicii preţurilor reale. Cum se formează percepţiile populaţiei asupra inflaţiei? În urma efectuării unei serii de studii academice, s-au descoperit următoarele:

• Se acordă o atenţie mai mare preţurilor care cunosc majorări decât celor care sunt stabile ori în scădere – majorările de preţuri ne rămân, de asemenea, mai mult timp în memorie. Tendinţa noastră este aceea de a lua în seamă mai puţin preţurile stabile sau pe cele în scădere, deşi acestea sunt, de asemenea, luate în considerare la calcularea ratei medii a inflaţiei.

• Cheltuielile mărunte, frecvente sunt mai puternic percepute – în ultimii ani, preţurile unor bunuri şi servicii achiziţionate în mod frecvent au crescut peste medie. Printre acestea se numără benzina, pâinea şi biletele de transport în comun. Adeseori, acordăm o atenţie prea mare variaţiilor preţurilor acestor articole atunci când ne gândim la inflaţie, ceea ce ar putea însemna că, în cele din urmă, supraestimăm rata reală a inflaţiei.

• Cheltuielile efectuate prin debitare directă şi mai puţin frecvente sunt mai puţin percepute – o sumă substanţială din bugetul gospodăriei noastre este cheltuită pe bunuri şi servicii achiziţionate mai rar, cum ar fi maşinile şi vacanţele. Există şi articole pentru care plata se face adesea prin transfer bancar automat (prin operaţiuni de debitare directă sau prin ordine de plată permanente), cum ar fi chiriile pentru locuinţe şi facturile de telefon. Tendinţa noastră este de a remarca mai puţin aceste cheltuieli şi variaţiile preţurilor articolelor astfel achiziţionate atunci când ne gândim la inflaţie.

Inflaţia reprezintă media unei multitudini de variaţii ale preţurilor

Inflaţia „personală” – indicele armonizat al preţurilor de consum (IAPC) are la bază un coş mediu de bunuri şi servicii. Acest coş mediu este reprezentativ pentru toate gospodăriile populaţiei. Cu toate acestea, s-ar putea ca gospodăriile în care se înregistrează o inflaţie peste medie să simtă mai acut acest lucru decât cele în care inflaţia este sub medie.

• Exemplu: dacă preţurile benzinei cresc mai mult decât preţurile altor bunuri şi servicii, persoanele care folosesc frecvent autoturismul propriu pot „simţi” o rată a inflaţiei care este mai mare decât IAPC, cheltuielile acestora cu benzina depăşind media. Spre deosebire de acestea, persoanele care folosesc mai rar sau nu folosesc deloc un autoturism propriu înregistrează o rată a inflaţiei „personale” mai scăzută.
• Ratele inflaţiei sunt anuale, dar memoria noastră păstrează informaţii mult mai îndepărtate – IAPC este inclus, de obicei, în rapoarte ca ritm anual de creştere, ceea ce înseamnă că nivelul general al preţurilor pentru o anumită perioadă de timp - de exemplu, ianuarie 2009 - este comparat cu cel din aceeaşi perioadă a anului anterior - respectiv ianuarie 2008. În formarea percepţiilor personale, populaţia are în vedere preţurile din anii anteriori. Pe parcursul unei lungi perioade, tendinţa preţurilor este de a creşte substanţial, chiar şi atunci când se înregistrează o rată anuală a inflaţiei scăzută. De exemplu, dacă ritmul anual de creştere a IAPC se situează la nivelul de 2%, după 10 ani nivelul general al preţurilor va fi crescut cu peste 20%.

• Variaţii ale preţurilor comparativ cu variaţii ale nivelului de calitate – de cele mai multe ori credem că variaţiile preţului unui produs înseamnă inflaţie. Uneori, se produce în acelaşi timp şi o modificare a calităţii produsului. Acest aspect este luat în considerare de IAPC prin scăderea variaţiei datorate calităţii. Exemplu: este posibil ca preţurile autoturismelor să fi crescut, dar noile modele includ, cel mai adesea, în versiunea standard echipamente care, anterior, erau vândute ca opţiuni suplimentare (cum ar fi sistemele de navigare prin satelit, sistemul de aer condiţionat sau airbag-urile). În astfel de cazuri, creşterea preţurilor se datorează în parte unei creşteri a calităţii, şi nu doar inflaţiei. Dacă preţurile autoturismelor au crescut, să zicem, în medie cu 5%, dar creşterea calităţii reprezintă doar 1%, atunci IAPC va indica o creştere de 4% pentru preţurile la acest produs.
  
   

Inflaţia în zona euro

Indicele armonizat

În zona euro, inflaţia preţurilor de consum este măsurată prin „indicele armonizat al preţurilor de consum”, al cărui acronim, „IAPC”, este adeseori utilizat. Termenul „armonizat” indică faptul că toate statele membre ale Uniunii Europene aplică aceeaşi metodologie, oferind posibilitatea comparării datelor din diferite state.

Ponderea produselor în IAPC

Impactul pe care o singură variaţie a preţurilor îl are asupra IAPC depinde de sumele cheltuite în medie de gospodăriile populaţiei pentru produsul respectiv.
Exemplu: cafea - cafeaua (laolaltă cu ceaiul şi cacaua) are o pondere de 0,4%. Astfel, orice variaţie a preţului acesteia nu va avea un impact important asupra IAPC total.
Exemplu: benzină - benzina (împreună cu alţi carburanţi şi lubrifianţi auto) are o pondere de 4,6%, ceea ce înseamnă că o variaţie similară celei a preţului cafelei va avea un impact de zece ori mai mare asupra IAPC.

Ponderea principalelor grupe de produse în IAPC

Cum se calculează IAPC?

1. Colectarea de preţuri – în fiecare lună, aproximativ 1,8 milioane de preţuri sunt colectate de către observatori specializaţi în peste 200 000 de magazine, în aproximativ 1 600 de localităţi din zona euro. În medie, preţurile a aproximativ 700 de bunuri şi servicii reprezentative sunt colectate în fiecare ţară, numărul exact al articolelor incluse în analiză fiind diferit de la o ţară la alta. Pentru fiecare produs, se colectează mai multe preţuri din magazine şi regiuni diferite. Exemplu: preţurile cărţilor sunt stabilite în funcţie de diferitele categorii de cărţi (ficţiune şi nonficţiune, cărţi de referinţă etc.) care sunt vândute în librării, supermarketuri şi pe internet.
2. Calcularea ponderii pe grupe de produse – ponderea grupelor de produse se stabileşte în funcţie de importanţa acestora în bugetele medii ale gospodăriilor populaţiei. Pentru a fi siguri că indicele îşi păstrează relevanţa, reflectând toate variaţiile obiceiurilor de consum, aceste ponderi sunt actualizate periodic. Acestea se calculează pe baza rezultatelor unor sondaje, în care membrii gospodăriilor sunt rugaţi să ţină o evidenţă a cheltuielilor efectuate. Ponderile reprezintă medii la nivel naţional, care reflectă cheltuielile tuturor tipurilor de consumatori (bogaţi şi săraci, tineri şi vârstnici etc.).  
3. Calcularea ponderii pe ţări – ponderile ţărilor se stabilesc în funcţie de cota fiecăreia în totalul cheltuielilor de consum din zona euro.

Cine calculează IAPC...

… în fiecare ţară? În fiecare ţară din zona euro există un institut naţional de statistică, care calculează IAPC pentru ţara respectivă.

… pentru zona euro? Fiecare institut naţional de statistică transmite datele specifice ţării sale la Eurostat, Oficiul de Statistică al Comunităţilor Europene. Acesta calculează apoi IAPC pentru întreaga zonă euro. Eurostat asigură şi calitatea datelor naţionale prin monitorizarea conformităţii cu normele cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic.

Conceptul de inflaţie

Creşterea generalizată a preţurilor

Într-o economie de piaţă, preţurile bunurilor şi serviciilor se pot modifica oricând. Unele preţuri cresc, altele scad. Se poate vorbi de inflaţie atunci când se înregistrează o creştere generalizată a preţurilor bunurilor şi serviciilor, nu doar ale unor articole specifice. În consecinţă, cu un euro se poate cumpăra mai puţin, respectiv un euro valorează mai puţin decât valora anterior.

 

Unele variaţii ale preţurilor sunt mai importante decât altele

La calcularea creşterii medii a preţurilor, se alocă o pondere mai mare preţurilor produselor mai scumpe - cum ar fi electricitatea - decât preţurilor produselor mai ieftine - cum ar fi zahărul sau timbrele poştale.

 

Oameni diferiţi cumpără produse diferite

Fiecare gospodărie are propriile obiceiuri de consum: unele deţin un autoturism şi consumă carne, altele preferă exclusiv utilizarea mijloacelor de transport în comun sau alimentaţia vegetariană. Media obiceiurilor de consum ale gospodăriilor populaţiei, luate în ansamblu, determină ponderea pe care diferite produse şi servicii o au în măsurarea inflaţiei.
La calcularea inflaţiei, sunt luate în considerare toate bunurile şi serviciile care intră în consumul gospodăriilor populaţiei, inclusiv:

• articole zilnice (cum ar fi alimentele, ziarele, benzina);
• bunuri de folosinţă îndelungată (de exemplu, îmbrăcămintea, calculatoarele personale şi maşinile de spălat);
• serviciile (cum ar fi coaforul, asigurările şi închirierea de locuinţe).